Sic Cogito. Ce e viata, ce e moartea, ce e omul -sau știința sufletului …cartea scrisă după moartea prematură a fiicei sale, Iulia Hașdeu… Din acest punct fiecare cititor poate călători spre multele opțiuni ce se nasc, Sic Cogito-Așa Cred!
Bogdan Petriceicu Hașdeu s-a născut 1836 la Cristinești , în Imperiul Rus, în Ţinutul Hotinului, actualmente în Ucraina. A copilărit la moșia părintească din Cristinești, Basarabia, fiind crescut de către mama sa vitregă, strămoșii săi fiind boieri. Tatăl său, Alexandru Hâjdeu ,fiul lui Tadeu Hâjdeu, era un adevărat savant; cunoștea zece limbi străine, printre care și persana, era istoric, publicist și a scris în latină despre flora Basarabiei.
În anul 1863 – a editat prima revistă umoristică românească, “Aghiuţă” la București , în Principatele Unite.
Scriitor, filolog, istoric şi jurist român se trage din familia Hașdău pionier în diferite ramuri ale filologiei și istoriei românești. Spirit enciclopedic, jurist, lingvist, folclorist, publicist, istoric și om politic, Hasdeu a fost una dintre cele mai mari personalități ale culturii române din toate timpurile.
Din anul 1877 a fost membru al Academiei Române.
„Moldova, Transilvania și Muntenia nu există pe fața pământului. Există o singură Românie: există un singur corp și un singur suflet, în care toți nervii și toate suspinele vibrează unul către altul” , mărturisea una dintre cele mai mari personalități ale culturii române din toate timpurile, Bogdan Petriceicu Hașdeu.
„Omul ce-și iubește țara cu adevăratul dor,Nu-i pasă de lutul țării, ci de-al țării viitor”.
Scriitor și filolog român, pionier în diferite ramuri ale filologiei și istoriei românești, academician, enciclopedist, jurist, lingvist, folclorist, publicist, istoric și om politic, Hasdeu mărturisea: „Viitorul nu refuză pe nimeni, dar nici nu-l așteaptă.”
Dintre lucrările istorice se disting: Ioan Vodă cel Cumplit (1865, ed. a II-a, 1894), monumentala Arhivă istorică a României și Istoria critică. Dintre lucrările filologice cele mai însemnate sunt: Cuvente den bătrâni și Etymologicum Magnum Romaniae.
A editat, de asemenea, Psaltirea lui Coresi din 1577, publicând-o în 1881. Etymologicum Magnum Romaniae (1887-1898) a fost începutul unui amplu dicționar enciclopedic al limbii române, dar, din cauza dimensiunii monumentale a proiectului, a ajuns până la definiția cuvântului bărbat. Operă monumentală, dicționarul are în vedere nu numai limba literară de la acea dată, ci mai cu seamă limba vorbită și limba veche și de aceea a și fost subintitulat: dicționarul limbii istorice și poporane. Conceput pe un plan prea vast, acest dicționar s-a oprit când de-abia începuse și nimeni nu l-a continuat, căci Academia a stabilit alte norme pentru noul dicționar. Hasdeu voia să facă din fiecare cuvânt o monografie. La fiecare articol de dicționar redă forma cea mai răspândită și formele dialectice vechi și noi; – diferitele însemnări ale cuvântului, cu exemple; – derivarea cuvântului. Autorul a avut în vedere răspunsurile la un chestionar trimis preoților și învățătorilor ca să poată ști cum se pronunță sunetele în diferite ținuturi, care sunt formele, care sunt numirile date diferitelor obiecte, care sunt deosebitele credințe ale poporului. În cele 4 volume pe care le-a publicat n-a ajuns decât până la cuvântul bărbat.
În aceste lucrări filologice, el a lansat teoria „circulației cuvintelor”, prin care a demonstrat că fizionomia unei limbi nu este dată de inventarul unităților lexicale, ci de folosirea lor, de frecvența acestora. Alături cu aceste opere istorice și filologie, se situează revista Columna lui Traian (1870-1877), cea mai bună revistă filologică din România, în care a pus, prin studiile sale, baza științei etno-psihologice în România. Dintre lucrările beletristice ale lui Hasdeu, între care drama ‘’Răzvan și Vidra’’, dau impresia unei originalități a gândirii, iar autorul divaghează deseori purtat de erudiția sa profundă și imaginația vastă. A scris nuvele, poezii, piese de teatru.
După moartea singurei sale fiice, geniu al literaturii române, Iulia Hașdeu, în anul 1888, a devenit mistic și fervent practicant al spiritismului, scop în care a construit Castelul Iulia Hasdeu de la Câmpina.
A murit la 25 august 1907 la Câmpina, acum 115 ani, lăsând în urmă o operă vastă și perenă. În ciuda criticilor, foarte dure uneori, asupra metodelor de lucru, Hasdeu rămâne un mare om de cultură, un neobosit cercetător și un pionier al mai multor domenii ale filologiei și istoriei României.
Ilustrul cărturar român Bogdan Petriceicu Hașdeu rămâne în istoria noastră un punct de reper ce consolidează vrednicia și eternitatea acestui neam, așa după cum mărturisea: „Ca un moment al timpului, viitorul a rămas totdeauna tânăr”… Sic Cogito-Așa Cred!
Anca Marilena Bica
La Blogul Ancuței 