Vali Seciu a murit pentru ultima oară… de această dată pe scena vieții!

Floarea de cireș, gingașă și botezată în roua dimineților mele de primăvară, a căzut astăzi pe caldarâmul unde pașii anilor așezaseră  drumul spre Teatru. Sufletul unui copil își arde degetele a cruce în flacăra lumânării și plânge desculț și cu tălpile arse de pământul rumenit de boli… plânge cineva, dintr-un colț al sorții și se clatină anevoios peste oboseala acceptării.

 Nimic nou, totul miroase a toamnă pe linia vieții din palmele noastre… încet , dintr-un difuzor în loc de ora exactă sau cotele apelor Dunării, o voce blândă ne anunță că urmează Teatrul Radiofonic. Astăzi, în ultimul  rol principal-Valeria Seciu!

Așa a început, peste ani aveam să îmi simt tâmplele ca un Gong , când o întâlneam, când o vedeam în UNATC sau pe scenă. Împărțeam aerul, învățam să respir… iar în ochii ei mari și verzi alergau caii neînhămați ai gândurilor mele spre un Rai al Necuvintelor unde își adăpau cântările ursitoarele unei lumi mai bune…

Vali Seciu a murit pentru ultima oară… de această dată pe scena vieții!

Drum lin! Condoleanțe celor dragi!

Post Scriptum:

Valeria Seciu s-a născut pe 1 august 1939 în Bucureşti  şi  este o actriță de teatru, film, radio, voce și televiziune din România. Vali Seciu a  absolvit Facultatea de Teatru de la Institutul de Artă Teatrală şi Cinematografică, în 1964, la clasa profesorului A. Pop Marțian, asistent Octavian Cotescu, cu rolul Rosalinda din spectacolul cu piesa “Cum vă place” în regia lui Octavian Cotescu.

A debutat  în anul   1964, pe scena Teatrului Național din București, alături de Ion Caramitru, în piesa ”Eminescu” de Mircea Ștefănescu, sub îndrumarea regizorului Sică Alexandrescu, întruchipând-o pe Veronica Micle.

S-a remarcat prin sensibilitate şi rafinament, fragilitate şi forţă de compoziţie în roluri memorabile în teatru și film, dar şi în  colaborările cu Radio Romania pentru emisiunile de teatru radiofonic. A fost căsătorită cu pedagogul şi artistul Octavian Cotescu.

În anul 1968 s-a născut fiul lor, Alexandru, care a împlinit un destin aparte, luând calea desăvârşirii prin credinţă, astăzi,  fiind  călugăr la Muntele Athos şi  purtând numele de Monahul Daniil, numărându-se printre traducătorii celei mai recente ediții românești a culegerii de texte teologice „Everghetinos”.

Vali Seciu era asemeni zicerii lui Blaise Pascal:“ o trestie, cea mai fragilă din întreaga natură, dar este o trestie gânditoare”.

Valeria Seciu şi-a petrecut viaţa pe scenă, iar în ultimii 30 de ani aceasta a fost singurul ei refugiu de singurătate.

Vali Seciu a fost actriţa fetiş a regretatului regizor  Cătălina Buzoianu care mărturisea:

„Cred că Vali aduce lumină, este o lumină, se transfigurează, ne-am completat cu adevărat“

În vara lui 2014, actrita, măcinată de boli şi ani , anunţa că se retrage de pe scena Teatrului Mic şi Teatrului Foarte Mic, unde jucase până atunci.

Valeria Seciu, mărturisea: „Nu poţi fi artist dacă nu eşti şi un Om. Publicul te vrea aşa – într-un fel nu totdeauna făţiş, manifest, totuşi foarte agresiv – simte nevoia unei comunicări cu tine şi dincolo de personajul tău, cu tine ca om. E o stare de aşteptare, de „pândă”, de receptivitate reciprocă, pentru că şi noi, la rândul nostru, îl solicităm altfel. Dar el e parcă mai devorant”.

Fragilă și generoasă, prin seriozitatea meșteșugirii fiecărui rol în parte, a devenit o metamorfoză a personajelor lui Cehov sau Ibsen, un ADN al trăirilor în diapazonul grației atinse de cel de pe scenă și de cel din sala de teatru, cu fiecare spectacol născut și binecuvântat cu eternitatea teatrului fiindcă,  cei aleși indiferent câti  ani au niciodată nu își pierd frumusețea. Au mutat-o de pe fețele lor,  în inimile lor.

“Enigma” Valeriei Seciu era alcătuită din contraste violente, pe care cenzura inteligenţei le învăluie în ambiguitate.Era de acolo… din pulberea scenei…

Teatrul este poveste, viață cu emoție îmbibată în măduva textului, dar guvernată de luciditate ca lege unică a percepției într-un spațiu –  același de secole – Sufletul Uman -, dar a cărui esență se dezvăluie treptat ca o picătura ce străbate vidul…

Astăzi, acea picătură are suflet de lacrimă și se numește Valeria Seciu!

Anca Marilena Bica

Advertisement

Leave a Reply

Fill in your details below or click an icon to log in:

WordPress.com Logo

You are commenting using your WordPress.com account. Log Out /  Change )

Twitter picture

You are commenting using your Twitter account. Log Out /  Change )

Facebook photo

You are commenting using your Facebook account. Log Out /  Change )

Connecting to %s