“Pentru formarea unui om sunt esenţiale întâlnirile. Dacă nu eşti atent, ratezi aceste întâlniri. Deci trebuie să fii atent tot timpul, trebuie să priveşti tot timpul în jurul tău conştient că de peste tot ţi se fac oferte de destin. Şi că, dacă le ratezi, ceva din tine se pierde ireversibil. Nu revine a doua oară o şansă care ţi se oferă. Dacă ratezi cele trei-patru întâlniri esenţiale ale vieţii tale, un mare profesor, o mare iubire, un prilej, nu neapărat un om, poate să fie un prilej, dacă ratezi acel prilej, te pierzi ca o cometă pe o orbită marginală”,mărturisește aniversatul zilei, filosoful Andrei Pleșu.
Andrei Gabriel Pleșu s-a născut pe 23 august 1948, în București într-o familie de intelectuali.
Scriitor și eseist român, estetician și istoric al artei, stilist al limbii române, este unul dintre cei mai rafinați intelectuali români contemporani.
A fost ministrul Culturii și ministrul Afacerilor Externe. Absolvent al Liceului „Spiru Haret” și al Facultății de Arte Plastice, la Secția de istoria și teoria artei, ca șef de promoție, a participat la Școala de la Păltiniș, fiind alături de Gabriel Liiceanu unul dintre cei mai importanți discipoli ai filosofului Constantin Noica.
În tinerete, la vârsta de 20 de ani a intrat în Partidul Comunist Român, pentru ca în ultimii ani ai regimului comunist să fie unul dintre intelectualii opozanți, neremarcându-se totuși prin gesturi militante de disidență. A ajuns persona non grata în urma scandalului „Meditației Transcedentale”, pierzându-și locul de muncă și fiind nevoit să petreacă o perioadă de timp „în exil” la Tescani. Deși i-a fost permis să părăsească țara încă înainte de 1989, întâlnind figuri de primă mână ale exilului, precum cuplul Virgil Ierunca-Monica Lovinescu, a ales să nu rămână în străinătate.
Cercetător la Institutul de Istoria Artei, participă alături de Gabriel Liiceanu la seminariile private ținute de Constantin Noica la Păltiniș. Încadrabile în prealabil preocupărilor conexe istoriei și teoriei artei, volumele, studiile și cronicile sale din presa timpului își lărgesc treptat tematica înspre domeniul moralei și al antropologiei culturale, recomandându-l imediat, prin percutanța ideilor și luxurianța stilului, drept unul dintre cei mai captivanți eseiști ai vremii (v. criticile lui Al. Rosetti, Monica Lovinescu, N. Manolescu etc.)
Către sfârșitul anilor ’80, poetul și disidentul anticomunist Mircea Dinescu era arestat la domiciliu, din cauza unui interviu acordat unui jurnalist străin. Pe toată perioada arestului la domiciliu, când casa era păzită de Securitate și Dinescu o putea părăsi doar în compania securiștilor, una din puținele persoane care l-au vizitat în mod repetat, înfruntând stigmatul asocierii cu un opozant al regimului, a fost Andrei Pleșu.
După prăbușirea regimului comunist, a înființat institutul de studii avansate „New Europe College”, revista culturală Dilema-azi, Dilema veche și a acceptat în diverse perioade o serie de funcții publice.
A fost începând cu 28 decembrie 1989 primul ministru al culturii după căderea regimului comunist. Două dintre realizările majore din timpul mandatului său sunt conform intelectualului Dan C. Mihăilescu transformarea fostei Edituri politice în Editura Humanitas – prin numirea în funcția de director a prietenului și comilitonului său păltinișean Gabriel Liiceanu – și transformarea Muzeului de Istorie a PCR în Muzeul Țăranului Român.
‘’Trăim acum o pandemie care s-ar putea diagnostica drept o prăbușire planetară a IQ-ului, pe scurt, o pandemie de prostie. Iar stângismele pe care le vedem înflorind în toată lumea apuseană și în America dovedesc că nici experiența istorică, nici cultura istorică, nici bunul simț, nici inteligența minimală nu funcționează. Gândim ideologic. Gândim sideral, cu vorbe mari și principii grandioase și realitatea ne scapă printre degete. E o formă de opacitate, de destrămare spirituală care face posibile asemenea fenomene’’, constată filosoful român.
Doctor honoris causa al Universității „Albert Ludwig” din Freiburg,2000 și al Universității „Humboldt” din Berlin,2001, Commandeur des Ordre des Arts et des Lettres, Grand Officier de la Légion d’honneur și autor de succes, a fost și puternic contestat în ultimii ani, fiind asimilat alături de Gabriel Liiceanu și Horia Roman Patapievici unui grup de interese care ar acapara viața intelectuală și culturală a României.
Andrei Pleșu este una dintre personalitățile contemporane a cărui posteritate este asigurată de valoarea operelor sale.
”La mulți ani minunați și fertili pentru Andrei Pleșu, a cărui naștere nu doar că reabiliteaza profund ziua de 23 august, dar o transformă și într-una de referință pentru demnitatea culturii și a spiritului românesc,” scrie pe pagina sa de socializare omul de cultură bănățean,Pavel Șușară,la rândul său o somitate a artei contemporane.
În Muzeul din Viena poate fi admirat un tablou al lui Bruegel intitulat “Nunta ţărănească”. Straniu în acest tablou, în care sunt prezenţi mireasa, cuscrii şi nuntaşii, este că mirele lipseşte. Multă vreme istoricii de artă nu au ştiut să dea o explicaţie acestei ciudăţenii, până când un cercetător a avut idea să caute în folclorul flamand, în care a descoperit următorul proverb: “Era atât de sărac că nici la nunta lui nu a putut să vină”.
Este oare cultura europeană ca o nuntă la care România ar putea fi mirele absent? Asta vrem? Cine suntem noi în tabloul cultural european sau cum ne susţinem valorile naţionale?
Astăzi în tabloul contemporan îl aniversăm pe Andrei Gabriel Pleșu născut pe 23 august 1948.
La mulți și buni ani, Andrei Pleșu!
Anca Marilena Bica
La Blogul Ancuței 